Daca pana acum il consideram pe Basescu doar un accident al istoriei, posibil printr-un accident cerebral colectiv, cel al poporului roman, dupa ce l-am ascultat impartasindu-si opiniile de 2 loi despre abdicarea regelui Mihai, scarba mea s-a radicalizat, a luat infatisare civica.
Trebuie luat in calcul si contextul, unul in care un presedinte neinspirat se adresa unui moderator care se da istoric si care a avut tot atatea esecuri cate aparitii editoriale de profil. Ion Cristoiu - istoricul - in postura de moderator al declaratiilor isteric-imbecile ale unui presedinte jucator in picioare al istoriei nationale.
Basescu a declarat, nici mai mult nici mai putin, ca abdicarea regelui Mihai a fost un act de mare tradare nationala. Desi sunt istoric si momentul este cum nu se poate mai potrivit pentru a face aici o demonstratie asupra stupiditatii locatarului de la Cotroceni, cred ca nici macar nu se merita. Este genul de situatie in care anchetatorul - tortionar obliga la etichetarea albului drept negru.
Se vadeste faptul ca se pricepe la istorie la fel cum o face la economie, de pilda. Avem in fruntea statului un impostor, un nerusinat, un nemernic caruia nu-i ajung inselatoriile cu beneficii personale, ci indrazneste sa creada ca, undeva, in sferele neatinse de prostie ale memoriei romanesti, poate produce marsave mutatii. Din fericire, nu se va intampla asa ceva. Aici, in aceste sfere, avem norocul ca nu exista nicio curte constitutionala sau de alta factura care sa dea dreptate unui bisnitar, unui hustler sau con-artist, asa cum spune englezul. Aici exista, inca mai sper, decenta de tip Iorga sau Prodan, si nu toanele financiar-sentimentale ale unor corifei indoielnici, inteligenti si penibili precum Liiceanu, Plesu, Patapievici, Cartarescu & co, corifei care, pana acum, au reusit sa concretizeze contururile unui alt fel de curte constitutionala, cea a spiritului. La fel de imbecila ca cea institutionala, existenta.
Mi-e scarba de natia asta, de inaniatii cu ochi blanzi si maini blege, de flamanzi care nu mai au nimic, dar nu renunta, sub nicio forma, la prostie. Mi-e scarba de calmul cu care incompetentii isi accepta salariile uriase, de mamele-eroine care isi cresc copiii cu te miri ce si mai nimic, care ii aduc cu sacrificii uriase in scoli de prestigiu si care, apoi, intr-o perfecta logica inversa, voteaza Basescu. Este insuportabil sa ajungi la constiinta faptului ca admirabilele sacrificii ale acestor mame nu pot produce nici macar o boare de aer curat in intelectul secatuit, ani de-a randul, de sensibilitate, decenta si firesc.
P.S. Nici nu m-ar mira ca regele sa decida sa nu spuna nimic. Doar ne-am nascut in tara in care totul este posibil.
