Hmm... Care-i treaba?

De ce?

Pentru că iţi aud pulsul făcându-mi tumbe prin inimă

Pentru că desenezi cu mâna mea cuvinte pe care nu ar trebui să ţi le spun

Pentru că mi-ai speriat liberul arbitru şi s-a întors în cărţile de unde l-am luat

Pentru că m-ai abandonat, zărghito, în largul tău.

Concizie si eficienta in PR

-Buna ziua! Am o problema...
-Asta se vede, treceti la subiect!

O panarama de sef de stat

Daca pana acum il consideram pe Basescu doar un accident al istoriei, posibil printr-un accident cerebral colectiv, cel al poporului roman, dupa ce l-am ascultat impartasindu-si opiniile de 2 loi despre abdicarea regelui Mihai, scarba mea s-a radicalizat, a luat infatisare civica.
Trebuie luat in calcul si contextul, unul in care un presedinte neinspirat se adresa unui moderator care se da istoric si care a avut tot atatea esecuri cate aparitii editoriale de profil. Ion Cristoiu - istoricul - in postura de moderator al declaratiilor isteric-imbecile ale unui presedinte jucator in picioare al istoriei nationale.
Basescu a declarat, nici mai mult nici mai putin, ca abdicarea regelui Mihai a fost un act de mare tradare nationala. Desi sunt istoric si momentul este cum nu se poate mai potrivit pentru a face aici o demonstratie asupra stupiditatii locatarului de la Cotroceni, cred ca nici macar nu se merita. Este genul de situatie in care anchetatorul - tortionar obliga la etichetarea albului drept negru.
Se vadeste faptul ca se pricepe la istorie la fel cum o face la economie, de pilda. Avem in fruntea statului un impostor, un nerusinat, un nemernic caruia nu-i ajung inselatoriile cu beneficii personale, ci indrazneste sa creada ca, undeva, in sferele neatinse de prostie ale memoriei romanesti, poate produce marsave mutatii. Din fericire, nu se va intampla asa ceva. Aici, in aceste sfere, avem norocul ca nu exista nicio curte constitutionala sau de alta factura care sa dea dreptate unui bisnitar, unui hustler sau con-artist, asa cum spune englezul. Aici exista, inca mai sper, decenta de tip Iorga sau Prodan, si nu toanele financiar-sentimentale ale unor corifei indoielnici, inteligenti si penibili precum Liiceanu, Plesu, Patapievici, Cartarescu & co, corifei care, pana acum, au reusit sa concretizeze contururile unui alt fel de curte constitutionala, cea a spiritului. La fel de imbecila ca cea institutionala, existenta.
Mi-e scarba de natia asta, de inaniatii cu ochi blanzi si maini blege, de flamanzi care nu mai au nimic, dar nu renunta, sub nicio forma, la prostie. Mi-e scarba de calmul cu care incompetentii isi accepta salariile uriase, de mamele-eroine care isi cresc copiii cu te miri ce si mai nimic, care ii aduc cu sacrificii uriase in scoli de prestigiu si care, apoi, intr-o perfecta logica inversa, voteaza Basescu. Este insuportabil sa ajungi la constiinta faptului ca admirabilele sacrificii ale acestor mame nu pot produce nici macar o boare de aer curat in intelectul secatuit, ani de-a randul, de sensibilitate, decenta si firesc.
P.S. Nici nu m-ar mira ca regele sa decida sa nu spuna nimic. Doar ne-am nascut in tara in care totul este posibil.

Apoftegma zilei

Vegetables and I have a great understanding. I eat them and they come out my asshole a little while later.

Frank Zappa

Ziua Barbatului

La fel de penibila ca si Ziua Femeii. Sarbatorirea trebuie sa aiba un declansator semnificativ (ziua nationala, onomastica, comemorarea/celebrarea unui eveniment s.a. au, de exemplu, acest declansator). In cazul Zilei Barbatului, care e o copie cu par pe fata si cu berea in mana a Zilei Femeii, ce sarbatorim? Ca am aparut pe lume cu intentii mai bune si cu mai multe kilograme decat femeile?!
In orice caz, din punct de vedere al marketingului, damele stau mai bine. Ziua lor produce urmari. Pe 5 mai, avand in vedere ca nicio tanti nu  prea se inghesuie sa iti spuna "la multi ani", celebrarea e doar un fel de autosatisfacere a tagmei masculine. 8 martie, in schimb, presupune mult mai multe griji, pregatiri, abtineri, teatru si cadouri.
Ca sa fiu insa conformist si empatic, m-am pregatit cu ceva pentru Ziua Barbatului. In postarea urmatoare. Inainte de asta, pun inceput unei liste de chestii pe care femeile ar putea sa le faca in aceasta zi. Asadar, sugestii de surprize pentru Ziua Barbatului:

1. ofera-i, intr-o punga de cadou, lista rupta cu numarul de beri baute in ultimul an;
2. nu mai sta acasa, macar in aceasta zi, cu  "toalele de casa"; pune-ti un tricou de "oras", el va aprecia chestia asta cu siguranta;
3. fereste-l, astazi, de "Dansez pentru tine", "Romanii au talent", "Tanar si nelinistit" sau de "Un show pacatos". Poate ca are nevoie mai multa de tine decat de Oana Zavoranu, Bote &co;
4. incearca sa-ti amintesti de vremurile cand erai sensibila. O reluare anuala, de 5 mai, l-ar face sa zambeasca cu placere;

Va invit pe toti sa continuati lista. Voi incorpora comentariile cele mai haioase sub numarul 4. Hai noroc!

POOLBALL - The best new sport in the world!

Fratilor de sorginte adamica, suntem salvati! Un tip istet a inventat cea mai tare chestie in materie de sport. Se numeste poolball si e o combinatie faina intre fotbal si biliard. Marimea "mesei"/terenului este de 7 metri, baloanele seamana la aspect cu bilele de biliard si la diametru cu mingiile de volei. Cred ca este vorba doar de o reclama la Budweiser si nu de punerea in practica a acestui nou "sport". Cu toate astea, ar fi extraordinar sa aplicam, nu-i asa, baieti?

Postarea curenta respecta spiritul, formatul si caracteristicile Zilei Barbatului.

Trump a pierdut finala cu John "Lucky" Higgins

Am urmarit finala World Snooker Championship cu sufletul la gura si cu speranta ca va triumfa talentul, si nu norocul; curajul, fantezia si inspiratia, si nu echilibrul psihic, expectativa si rezistenta. Din pacate, Trump a pierdut in fata lui John "Lucky" Higgins. Mi-a placut insa stilul in care a facut-o: nicio clipa renuntand la atac sau precupetind vreo traiectorie riscant-spectaculoasa. De altfel, Higgins a recunoscut ca Judd a jucat mai bine decat el si, evident, s-a oprit atunci cand trebuia sa furnizeze motivul pentru care a castigat. Adevarul i-a fost furnizat cu o zi inainte, sub o formula dura, fortata, dar dreapta in raport cu disproportia dintre rezultat si superioritatea valorica evidenta a lui Trump: "Higgins, you`re a disgrace for snooker". In cele din urma, nu ai cum sa contesti faptele: Higgins a ajuns la patru titluri mondiale (mai mult cu unul decat Ronnie O`Sullivan, incredibil), a terminat ultimul frame intr-un mare stil si si-a adus iar familia roscovana pe covorul rosu. Asta e.

Seriale recomandate de Maca

WEEDS (2005-) - Jenji Kohan
DEADWOOD (2004 - 2006) - David Milch
SIX FIT UNDER (2001 - 2005) - Allan Ball
DEXTER (2006-)- Keith Gordon s.a.
BOARDWALK EMPIRE - (2009 -) - Terence Winter
CALIFORNICATION (2007 - ) - Tom Kapinos
SEINFELD (1990 - 1998) - Jerry Seinfeld & Larry David
CURB YOUR ENTHUSIASM - (2000 - ) - Larry David
CARNIVALE (2003 - 2005) - Daniel Knauf
LIE TO ME - (2009 - ) - Samuel Baum
ARRESTED DEVELOPMENT (2003 - 2006) - Mitchell Hurwitz
TWIN PEAKS (1990 - 1991) - David Lynch, Mark Frost
SOPRANOS (1990 - 2007) - David Chase
CHEERS (1982 - 1983) - James Burrows, Glen Charles
THE BLACK DONNELLYS (2007) - Paul Haggis, Robert Moresco
OZ (1997 - 2003) - Tom Fontana
SOUTH PARK (1997 - ) - Matt Stone, Trey Parker
ANGELS IN AMERICA (2003) - Mike Nichols
STAR TREK: THE NEXT GENERATION (1987 - 1994) - Gene Roddenberry
THE TWILIGHT ZONE (1959 - 1964) - Rod Serling
CZARNE CHMURY (1973) - Andrzej Konic
M*A*S*H (1972 - 1983) - Charles S. Dubin, Alan Alda

A new Mike for Dream Theater!

Cea mai tare trupa de progressive metal din istorie, Dream Theater, si-a anuntat fanii, la sfarsitul saptamanii ce a trecut, ca si-a ales un nou tobosar, dupa plecarea intempestiva si infantil-nevrotica a lui Mike Portnoy. Un nou tobar, Mike Mangini, (ex Annihilator, Extreme, Steve Vai, LaBrie), va incerca sa tina locul si, de ce nu, sa-i valorizeze lipsa, unui instrumentist extraordinar, unul dintre cei trei fondatori ai lui Dream Theater.

Mangini, cu radacini macaronare precum John Petrucci, este unul dintre cei mai rapizi/tehnici percutionisti din lume, cu cinci premii World`s Fastest Drummer din zece. M-am rugat ca baietii sa-l aleaga pe Mangini, dupa ce am vazut videoclipurile in care relatau intamplarile de la auditii. Vezi aici filmuletele, sunt facute bine si cu apetit "american-like" pentru drama.

http://www.youtube.com/watch?v=L609JsPFmmI

http://www.youtube.com/watch?v=2QHMQjH17aw

Mi-au mai placut Marco Minneman  (ex Kreator, Necrophagist, Paul Gilbert) si, mai ales, nordicul ala care canta cu LaBrie in proiectele solo, Peter Wildoer (ex Darkane, Pestilence). Acum, back to Mangini. Pe langa faptul ca are un nume bestial, the new Mike este profesor la Berklee College of Music din Boston, este sentimental, plin de spirit de echipa si cred ca, cel putin din punct de vedere al soliditatii personale a trupei, va face bine trupei.

Toata lumea asteapta lucruri mari de la urmatorul album, pe care baietii il pregatesc chiar in aceste clipe in studio. Din cate spunea Petrucci, Myung deja si-a tras bassul noului album, deci mai sunt de pus la punct detaliile. Desi pare paradoxal, nu cred ca primul album de dupa plecarea lui Portnoy va fi exponential pentru noul spirit al lui DT. Facand putin pe caracatita, socotesc ca Mangini va incerca sa rupa gura targului cu chestii de badass si ca va fi insotit in acest demers si de ceilalti baieti, pentru ca vor cu tot dinadinsul sa demonstreze ca plecarea lui Mike nu le-a scazut valoarea. Deci cred ca noul album va fi dur de tot, desi ma asteptam la o intoarcere la soundul lui Images and Words. Abia urmatorul al doilea album cred ca va fi exponential pentru  noul DT. Eu vad o posibilitate mare de crestere a lui Dream in valorificarea tendintei care i-a facut celebri (Images and Words, Awake ... ce vremuri!).

Pink Floyd - Childhood`s End

Bijuterie muzicala pe care nu stiu inca in ce geamantan sa o pun, cel cu care pleci la drum sau cel cu care te intorci acasa. Are sugestii clare de zori-de-zi ce te prind singur, pe balcon,  gandindu-te la racoarea de afara, bagajele din usa apartamentului si resturile sufletesti pe care le lasi in urma; contine si semitonuri de remuscare pentru perenitatea tentatiei lui acasa (vina de a nu ramane plecat).

   

Melanzane alla parmigiana

Voi posta o reteta minunata, una dintre favoritele mele. Reteta face parte din fondul gastronomic traditional al bucatariei siciliene. Nu este deloc un fast-food, ba din contra, necesita atentie la detalii si rabdare. Beneficiile sunt mari, va garantez!

INGREDIENTE (4 persoane):


4 vinete mari, 5-6 catei de usturoi, o cutie de rosii - bucati in bullion, o cutie de suc de rosii, 1 lingurita de pasta de ardei iute (optional), 1/4 kg mozzarella, 2 maini bune de parmeazan ras, 1+1/2 pahare vin alb, sec, busuioc, oregano, 2 cesti de pesmet, rosii maruntite uscate, ulei de masline de cea mai buna calitate, zahar, sare, piper.

PREPARARE:
1. Taiem vinetele pe lung (fasii groase cat degetul). Coacem fisiile pe fiecare parte la foc mediu, fara ulei, cu mare atentie (eu folosesc 2, chiar 3 tigai, pentru a termina mai repede. Totusi, mare grija sa nu le ardem).
2. Ungem fasiile pe masura ce le scoatem gata prajite din tigaie, cu foarte putin ulei de masline (putem folosi pensula de silicon) si presaram fiecare felie cu oregano. Putem tine vinetele in cuptorul preincalzit, pentru a le pastra calde. 
3. Sosul:  calim usor cateii de usturoi in ulei de masline (sau unt -yummy!), turnam deasupra cutia de rosii maruntite, sucul de rosii, vinul si lasam la foc mic pana cand acesta devine cremos si toata apa s-a evaporat. Daca doriti un sos mai condimentat, puteti turna 1-2 linguri de otet balsamic si o lingurita de pasta de ardei iute (e foarte tare tusa). Dam tusa finala de gust cu putin zahar, sare, jumatate din cantitatea de busuioc si piper si lasam sosul sa se raceasca.
4. Optional, putem pune la calit si ardei gras verde sau ciuperci. E o reteta ce permite improvizatii cu cap.

5.Amestecam pesmetul cu 2 linguri de ulei de masline si cu o lingurita de rosii uscate (Nu mancati pesmetul, lasati-l pentru melanzane!).

6. Intr-un vas termorezistent, uns pe fund cu putin ulei de masline, aranjam un rand de vinete, deasupra punem cateva linguri de sos de rosii, cateva frunze de busuioc, mozzarella, ciupercile (daca ati urmat pasul 4) si presaram din abundenta parmezan. Urmeaza apoi un nou strat de vinete si repetam etapele pana la ultimul strat, cand distribuim uniform pesmetul deasupra caruia mai presaram putin parmezan si oregano.
Punem vasul in cuptorul preincalzit la 190-200 C si lasam pana cand deasupra se formeaza o crusta galben – maronie, apetisanta. La mine e suficient sa las vasul 45 de minute la aceasta temperatura.


VINUL - recomand vin rosu sec, fructat.

Simply the best: Solo Quinta de la Cramele Recas

Vetea buna: Romanii au cel mai bun vin din lume. Vestea proasta: e alb!
Vinul Solo Quinta, un sec alb produs de Cramele Recas, a castigat Marele premiu al celei de-a XVII-a editii a Concursului 'Vinalies Internationales', desfasurat la Paris, in perioada 25 februarie - 1 martie.Oenologul Marius Pasca spune ca vinul are in componenta cinci soiuri.


Potrivit acestuia, este pentru prima data cand un vin romanesc ajunge sa cucereasca "Oscarul" la prestigiosul concurs francez.

"Vinul este compus din cinci soiuri, care incap intr-o sticla mica, dar care face loc unor caractere puternice - Muscat Otonel, Feteasca Regala, Sauvignon Blanc, Chardonnay si Feteasca Neagra. Este un vin foarte catifelat si cu un post-gust de lunga durata. Este un vin ce are 13 volume alcool, pe care-l punem la masa doar alaturi de mancaruri alese si in momente in care dorim sa ne desfatam", a spus Pasca.

Premiul este cu atat mai important cu cat a fost unicul vin din Europa de est care a urcat pe podiumul intrecerii pariziene. Din peste o mie de vinuri albe seci, cel mai punctat a fost Solo Quinta 2010. Anul trecut, Cramele Recas au obtinut Medalia de aur, iar anul acesta, Marele Premiu pentru cel mai bun vin din concurs.

Makluba!

Am gatit chestia asta intr-o iarna, chiar la Maca acasa. Huge success!! Gasiti mai multe retete pe net, dar aceasta mi se pare cea mai faina.

Este o mancare arabeasca minunata, simplu de preparat. Aveti nevoie de:
- 6-7 cartofi
- o conopida mare
- 2 vinete mari
- o punga de pulpe de pui
- o cana de orez
- mult ustoroi
- smantana

Se pune la fiert carnea de pui, in apa cu diverse condimente (sare, piper, ierburi aromatice, boia, curry etc). Intre timp, se prajesc cartofii taiati rondele de grosime medie (sa nu se faca chipsuri). Se prajeste apoi conopida rupta in buchetele si se scoate pe servetele, ca sa absoarba suplusul de ulei. Vinetele se curata de coaja si se prajesc, tot taiate rotund (fara a le sara insa pt ca lasa multa apa).

Intre timp, se pregateste o cana cu orez (nefiert) si se curata circa 2 capatini de usturoi. Dupa ce fierbe carnea de pui, este scoasa din apa iar apa se drege cu mult piper si putin sare daca mai este cazul.

Se aseaza in oala asa, in straturi: putin ulei, carnea de pui, vinetele, conopida, cartofii si se presara printre ele cateii de usturoi. Deasupra se pune orezul si peste toata compozitia se adauga apa de pe carne. Se acopera cu un capac si se lasa la fiert, pana fierbe orezul. Verificati oala din cand in cand, sa nu scada apa si sa se prinda de fundul oalei.
Cand a terminat de fiert, se intinde un celofan sau o musama pe masa si se rastoarna efectiv oala cu fundul in sus! Apoi, fiecare participant la masa, isi trage partea lui, peste care adauga multa smantana! Teribil!

Salata de conopida

Ingrediente: 1 conopida mare (fara pete), 2-3 iaurturi Danone cremoso (sau smantana, pentru amatorii de calorii), 4-5 catei usturoi, 2 legaturi marar, sare si piper dupa gust.

Mod de preparare: Conopida spalata si curatata se rupe in buchetele si se fierbe 10-15 minute. Se scurge de zeama si se lasa sa se raceasca.

Intr-un castron pune iaurtul, usturoiul pisat, sare, piper si marar tocat marunt. Amesteca-le toate, apoi adauga conopida. Serveste dupa ce a stat macar 2-3 ore la frigider.

Inca o piesa din puzzle - Pomana!

Blogul asta, fratilor, nu e o schita oarecare. De regula, iti imaginezi un produs, il schitezi, apoi duci la indeplinire coordonatele trecute in schita/proiect.
http://macamare.blogspot .com  e o schita bolnava. Are oarecare contururi de la inceput, dar nu iti poti imagina la ce se ajunge. Nici macar autorii nu o pot face. Azi adaugam o noua piesa a acestui puzzle: POMANA.
Pomana e om. Un om fain, daca imi este permis. Un spectator implicat, fara s-o recunoasca, in proiectul Maca. Ideea este ca fie si numai pentru iaurturile si kefirurile cu care ii suntem datori merita sa straluceasca in galeria Maca. Despre Pomana sunt multe de povestit, desi el nu povesteste niciodata despre el. Pai e perfect, ati putea spune, asa se construiesc legendele.
Din pacate, nu ii putem pomeni numele real, pentru ca lucreaza pentru niste organizatii secrete iar secretul, in grupul nostru, este cultivat cu pietate.
In alta ordine de idei, pentru ca l-am obligat sa vada Big Lebowski de atatea ori, ii facem surpriza de a-l alatura (si de data asta fara voia lui) castei preotesti a Dudeismului.

Mari preoti ai Dudeismului!

Iata ca am ajuns la o treapta superioara a existentei. Tocmai am fost acceptati ca membri ai castei rare a Dudeismului, atat eu, cat si Maca. Dupa zeci de vizionari ale Filmului, mii de aplicatii in viata ale vorbelor si faptelor Marilor Bowleri, iata ca eforturile noastre sunt rasplatite insutit. Putem oficia , de acum inainte, nunti si alte servicii religioase oricarui adept al Dudeismului. Maca! 

Traditionalism, mondializare, nihilism

Scriu aici pentru mine si pentru celalalt locatar al binomului Maca. No offence for the others - they should be grateful for being spectators.

1. Intervenea si intervine mai mereu discutia asta despre racordarea voita sau nu la ritmul dezvoltarii civilizatiei. Cu argumente de cele mai multe ori pertinente, mondializarea este atacata pentru fenomene/afectiuni precum proliferarea kitschului, absenta grilei de valori, pierderea culorii specifice (a "sufletului", intr-o lectura rasariteana, ca a noastra), aspectul de turma etc. Corolarul (nu foarte discutat in raport cu darzenia cu care sunt observate tarele mondializarii) ar fi acela ca avem nevoie de o strategie/miscare care sa aglutineze energiile si potentialitatile creative ale colectivitatii intr-un filon cu specificitate observabila, indexabila. In aceasta atmosfera rarefiata, lucrurile devin dificil chiar de imaginat, daramite de infaptuit. Posibilitati creative au doar cativa indivizi, restul turmei fiind adapostit de pericolele pe care le poate furniza ratiunea si derivatele ei. Unanimitatea in ceea ce priveste un set axiologic comun (al natiei, sa zicem, desi nu am vrut neaparat sa particularizez), nu cred ca poate depasi stadiul de deziderat. Exemplific prin cazul - banal si penibil, dar consonant - al "dezbaterii" in jurul identificarii brandului de tara al Romaniei. Sute de specialisti si vlastare superioare ale natiei au o multitudine de idei, din care, culmea, un ciurar sef nu ar avea cum sa extraga esenta pentru o imagine ferma si corespunzatoare a ceea ce ar avea de promovat/oferit tara asta. Tragand linie si simplificand, lamentarea dupa pierderea valorilor este pusa in derizoriu de imposibilitatea identificarii acestora. Genial aplica aici vorba populara ce-am avut si ce-am pierdut.

2. Sa luam acum tabara "mondialistilor", constienti sau nu de aceasta apartenenta. Ce avem? Cativa interesati de efectele benefice financiar ale mondializarii (afaceristi, politicieni, media figures), traditionalisti travestiti (care fac sarmale pentru emisiuni TV, imbracati in straie populare, dar cu PC-tablet-ul in fata) si... namceiface-isti,categoria cea mai larga. Toate ramurile astea umane aduna o grupare pestrita, greu de privit, grupare fara orizont identificabil, coloana vertebrala, scopuri comune. Iata expresia paradoxala a intoarcerii celei mai drastice la formele primare ale luptei pentru supravietuire, cu armele civilizatiei moderne. Un IT-ist de azi creeaza virusi pentru a putea oferi remedii costisitoare sistemelor pe care tocmai le-a distrus - ce strategie, ce lumina noua cade pe umbra vanatorului infometat de altadata! Avem, insa si o alta grupare ce intra in aceeasi tabara. Exemplare la care m-am gandit recent sunt ziaristii targurilor din tara, care, ori manati de foame, ori impulsionati de oportunitati inexistente, isi fac ziare online. Cu 3-4 vizite pe zi, ale lor, evident. Ce-i insufleteste in acest demers? Ce ratiuni are in spate initiativa asta creatoare intr-o dimensiune atat de populata ca cea a informarii online, ticsita de monstri media, de agentii de presa, iutuburi etc.? (Fac precizarea ca vad o mare diferenta intre un ziar online, a carui existenta este dictata de vizibilitate si audienta, si un blog, precum acesta in care ma produc, blog care a fost gandit egoist, in cel mai pur sens hedonist epicurian).

Am conspectat doua categorii majore, carora le-am criticat sumar argumentele. Exista cale de mijloc intre mondializare si traditionalism, intre goana nebuna dupa share, like, tweet me si adapostirea rizibila in debaraua cu scule si cu carti vechi de la Globus si Meridiane (am simplificat, imi cer iertare)? Cred ca solutia este cea pe care deja au ales-o, nu foarte programatic, afinii lui Maca, culmea, de pe pozitiile beligerante ale traditionalismului/mondializarii: nihilismul in lectură lebowskiană, altoit cu experienta balconului-locuinta, cu reinventarea - prin decupare si retus - a culturii muzicale, literare, cinematografice. Voi reveni la asta intr-o postare speciala. Scriind pasajul asta, m-am hotarat sa-i propun lui Maca sa facem impreuna un dictionar de termeni specifici. Nu vrem sa mondializam macarisma, ci sa fim bine intelesi. Pa-sa-rea!

Gladiatorul cu obraji asimetrici

Fara sa vreau sa transform chestia asta intr-un blog sportiv, nu pot sa ma abtin de la a comenta pe marginea interpretarilor prilejuite de meciul Romania-Luxemburg. Derulare tipica - joc inconsistent, no vision at all, compartimente confuze, pastise ale tacticilor de baza ale fotbalului modern, finalizari jenante si... gol al oaspetilor semiprofesionisti. Reactia site-ului sport.ro - pe masura (terminologie cuprinzand eternele  etichete "nationala second hand", "rusine", "catastrofa" etc.).  Dupa cele doua goluri ale lui Mutu, sport.ro se reinventeaza. Este folosita expresia "a face istorie", asta intr-un meci cu Luxemburgul, candidata, alaturi de Insulele Feroe si de Liechtenstein, la ultimul locuri din grupele calificarilor. Trecerea asta abrupta de la rolul asumat de chirurg in raport jurnalistic cu o echipa slaba la cea de absolutizare istorica a "performantei" sale nu e neaparat o instanta sportiva, ci o atitudine care face parte, in opinia mea, din zestrea genetica a natiei. Romanii nu cunosc notiunea de nuanta, nici familia de sens in care se inscriu echilibrul, ponderatia, prudenta, raceala critica, distantarea analitica. De aceea, imi imaginez ca in Romania, gladiatorul se poate intoarce acasa cu scuipat pe obrazul stang si cu petale de flori pe celalalt. Sau, aplicand pe exemplul de aseara, Sa va fie rusine! Felicitari!

.

Barcelona - inca o noapte!

(3-1, 1-2 in tur, goluri Messi (2), Xavi - Busquets (autogol))

Meci nebun, situatie pulsativa. Asteptarile erau uriase, normal, dupa ce anomalie de rezultat   s-a produs la Londra (2-1 pentru Arsenal, in tur). Wenger incercase sa faca figura de dur inaintea meciului, postand cateva insight-uri tactice in tableta sa gazduita de http://www.eurosport.com/. Acolo pretindea ca strategia sa nu are in centru un plan anti-Messi. Nici nu era nevoie, pentru ca pustiul asta extraordinar si-ar fi facut treaba oricum. Arsenal a aplicat cea mai proasta tactica posibila in fata Barcelonei (autobaza), tactica ce a dat roade doar in cazul norocos, stupid si ingrat al Interului lui Jose; nu a reusit sa paseze, ce sa mai spunem de faze de poarta; putin peste 30% posesie; niciunsut pe poarta sau macar la poarta; un singur gol, reusit printr-un barcelonist; un jucator eliminat pentru o faza stupida, e adevarat, dar eliminat pe drept cuvant. Dupa toate astea, Wenger clameaza ca arbitrul a viciat rezultatul. Doar atat a gasit de cuviinta sa cuvanteze. Pacat. Ma asteptam la mai multa substanta si eleganta din partea lui. Ca doar nu e de aceeasi teapa cu otreapa de Mourinho.
Chiar si fara apararea consacrata, Barcelona a dansat din nou pe Camp Nou, Messi a dat doua goluri (unul minunat, din nou) si a devenit cel mai bun marcator al Barcelonei in competitiile europene, smulgand ole-urile gigantilor Rivaldo si Ronaldo, tintuiti de uimire&respect in galeria eterna a Barcei.
Nu as fi indurat un moment stupid, asa cum ar fi fost vreun gol de doi lei al lui Arsenal, era mult prea nedrept. Cred ca dreptate este cuvantul de ordine pe care l-as alege pentru acest meci. S-a intamplat ceea ce era drept sa se intample.
Am senzatia ca, la fotbalul pe care il practica, Barcelona merita totul. De la inceput! Singurul motiv pentru care este bine ca nu ii este permis acest lux este acela ca ne ofera, absolut de fiecare data, motive sa ne bucuram si sa ne simtim si noi, putin, e adevarat, in pielea lor. Adica zei.

 VIDEO AICI

8 Martie!

Mi-e cam rau in dimineata asta, asa ca e foarte posibil ca ascutimea vorbelor sa aiba in asta un argument. Pentru toate (putinele) femeile care ma cunosc si care isi simt mandria ciufulita pentru ca nu le-am cumparat flori, bomboane, zambete s.a., am pregatit urmatorul martisor:

Stiu ca nu este nici o atitudine prea des intalnita si nici prea rara aceea de a contesta aplicabilitatea zilelor internationale sau national-traditionale. Cert este ca mie imi displac profund zilele astea. Incerc sa ma analizez putin si sa gasesc cateva argumente.
E o conditionare hilara si uniformizatoare faptul ca trebuie sa daruiesti, sa urezi, sa feliciti, sa saruti, sa ierti... intr-o anumita zi.
Stii? Pana atunci, Marele Zeu al Zilelor Internationale ii lasa pe pamanteni de izbeliste, fara carma si fara far care sa ii ghideze prin marea necesitatilor sentimentalo-materiale. Pana la ziua Z, zeul se ascunde, nu mai exista conceptul de merit pentru care e necesara o recompensa/atentie/cadou etc.
Odata ce ziua respectiva se instaleaza, constientizezi cu furie ca nu exista camarazi pentru tine. Toti se indreapta mecanic spre piata de flori, magazine de suveniruri, mall-uri si spre alte casierii ale zeului; corolarul: toate asteapta sa fie surprinse. Cred ca nu suport deloc/ma amuza in acelasi timp progresia asta: cu o atitudine parca nestiutoare, aparent neutra, in momentul 0 (adica pana la depunerea omagiului), cu o morga plina de surprindere si de placuta surpriza in momentul depunerii omagiului si, in final, fericit/fericita.
Pana la 8 Martie, spre exemplu, nu ai stiut ca esti femeie, ai nevoie de o zi pentru asta. Sau ai stiut dar, afectata de rutina zilnica, treaba, probleme, greutati, ai scapat cumva din vedere chestia asta. E-he, vine 8 Martie, intotdeaua se gaseste macar cineva (fie si omul tau) care sa te omagieze cumva si, te gandesti plina de recunostinta: "uite ca nu a uitat"!!  Ca sa-ti traduc, fata: tu insati legalizezi o anomalie imensa odata cu ziua asta stupida si cu gandul asta  idiot. El nu trebuie sa uite deloc ca tu esti ceea ce esti, trebuie sa se poarte ca si cand langa el e o tanti, nu sa aiba o singura zi din an pentru asta.
Ce colectie insalubra se aduna din metodele pe care le inventeaza barbatii in a le cadorisi pe gagici, formulele si ritualurile de predare-primire,  zambetele indelungi, false sau sincere (nici nu mai conteaza), cochetaria-in-plus pe care aproape fiecare dama si-o aloca de ziua ei.
A! Era sa uit. Este foarte util sa constati, din postura de inamic al zilei asteia, dispretul si agresivitatea cu care lumea te inconjoara: "Erai programat, pe 8 martie, sa duci flori si bomboane doamnelor si nu ai facut-o. Cum poti sa te suporti?!".
Nu prea e un subiect cu care sa ma mandresc, dar ma deranjeaza foarte mult. Trebuia sa il urc in insectar.

Reguli

Nu voi enumera aici toate regulile de utilizare a blogului de catre preacinstitii cititori. Totusi, creionarea catorva dintre ele este esentiala.

• nu sunt de discutat aspecte precum oportunitatea, nimerirea sau relevanta unor formule precum maca mare, norocolla, pa-sa-rea si, mai ales, ei ha. Ele reprezinta notele cele mai rafinate pe care le poate procura vietuirea alaturi de adeptii lui Maca;
• orice asemanare cu persoane reale, asemanare pe care autorii blogului vi-o pot trezi prin diverse comentarii, preferinte sau fotografii este pur intamplatoare;
• Maca se declara, din start, eliberat de orice contingenta cu stupidele legi autohtone sau de aiurea. A nu se face din atasamentul firesc al emulilor lui Maca fata de principiile acestuia un prilej birocratic de a-i inoportuna majestatea;
• cenzurati-va pornirile politice pe acest site, cu exceptia situatiei in care este cazul (postari tematice etc.). Politics sucks!

Cu siguranta mai putem identifica reguli, dar ne oprim aici, deocamdata. MACA!

DIFICULTATI

Numele acestui nou zeu al modernitatii, care reclama revenirea la radacina prin intermediul blogului, impune legalizarea cacofoniei in ceea ce priveste alaturarea numelui sau de alte cuvinte. Deci, aplaudati-l pe Maca , care a invins cacofonia, primul sau dusman.
In legatura cu al doilea sau dusman, setarile neprietenoase l-au facut pe Maca sa ezite asupra incercarii sale de a deveni blogger. Feed, like, trash suna cool in piesele hard-rock cu care e invatat, dar pentru a scrie ”scrisori” parca e prea mult. Oricum, se pare ca va trece usor peste tevatura asta.
Despre ce e blogul asta? Cu ce se indeletniceste Maca? Nu stie nici el prea bine. In repetatele sale divagatii despre nimic, mi-a strecurat cateva raspunsuri posibile: jurnal improbabil al unui anti-zeu caruia rigoarea nu i-a suras niciodata, schela pentru un roman sau o carte cu nuvele, loc de injurat neprietenii sau stupiditatile curente.
(Va marturisesc ca o sa mai revin cu posturi despre Maca. Voi scrie pe blog cumva apocrif, fara stiinta autorizatorului Doctrinei, asa ca veti avea parte de ceva dualism pe cinste. Voi insera scurte povestioare despre viata si non-convingerile lui Maca, despre care va asigur ca nu stiti nimic deocamdata).
Maca este, in dimineata asta, bine dispus. A devenit blogger.