Scriu aici pentru mine si pentru celalalt locatar al binomului Maca. No offence for the others - they should be grateful for being spectators.
1. Intervenea si intervine mai mereu discutia asta despre racordarea voita sau nu la ritmul dezvoltarii civilizatiei. Cu argumente de cele mai multe ori pertinente, mondializarea este atacata pentru fenomene/afectiuni precum proliferarea kitschului, absenta grilei de valori, pierderea culorii specifice (a "sufletului", intr-o lectura rasariteana, ca a noastra), aspectul de turma etc. Corolarul (nu foarte discutat in raport cu darzenia cu care sunt observate tarele mondializarii) ar fi acela ca avem nevoie de o strategie/miscare care sa aglutineze energiile si potentialitatile creative ale colectivitatii intr-un filon cu specificitate observabila, indexabila. In aceasta atmosfera rarefiata, lucrurile devin dificil chiar de imaginat, daramite de infaptuit. Posibilitati creative au doar cativa indivizi, restul turmei fiind adapostit de pericolele pe care le poate furniza ratiunea si derivatele ei. Unanimitatea in ceea ce priveste un set axiologic comun (al natiei, sa zicem, desi nu am vrut neaparat sa particularizez), nu cred ca poate depasi stadiul de deziderat. Exemplific prin cazul - banal si penibil, dar consonant - al "dezbaterii" in jurul identificarii brandului de tara al Romaniei. Sute de specialisti si vlastare superioare ale natiei au o multitudine de idei, din care, culmea, un ciurar sef nu ar avea cum sa extraga esenta pentru o imagine ferma si corespunzatoare a ceea ce ar avea de promovat/oferit tara asta. Tragand linie si simplificand, lamentarea dupa pierderea valorilor este pusa in derizoriu de imposibilitatea identificarii acestora. Genial aplica aici vorba populara ce-am avut si ce-am pierdut.
2. Sa luam acum tabara "mondialistilor", constienti sau nu de aceasta apartenenta. Ce avem? Cativa interesati de efectele benefice financiar ale mondializarii (afaceristi, politicieni, media figures), traditionalisti travestiti (care fac sarmale pentru emisiuni TV, imbracati in straie populare, dar cu PC-tablet-ul in fata) si... namceiface-isti,categoria cea mai larga. Toate ramurile astea umane aduna o grupare pestrita, greu de privit, grupare fara orizont identificabil, coloana vertebrala, scopuri comune. Iata expresia paradoxala a intoarcerii celei mai drastice la formele primare ale luptei pentru supravietuire, cu armele civilizatiei moderne. Un IT-ist de azi creeaza virusi pentru a putea oferi remedii costisitoare sistemelor pe care tocmai le-a distrus - ce strategie, ce lumina noua cade pe umbra vanatorului infometat de altadata! Avem, insa si o alta grupare ce intra in aceeasi tabara. Exemplare la care m-am gandit recent sunt ziaristii targurilor din tara, care, ori manati de foame, ori impulsionati de oportunitati inexistente, isi fac ziare online. Cu 3-4 vizite pe zi, ale lor, evident. Ce-i insufleteste in acest demers? Ce ratiuni are in spate initiativa asta creatoare intr-o dimensiune atat de populata ca cea a informarii online, ticsita de monstri media, de agentii de presa, iutuburi etc.? (Fac precizarea ca vad o mare diferenta intre un ziar online, a carui existenta este dictata de vizibilitate si audienta, si un blog, precum acesta in care ma produc, blog care a fost gandit egoist, in cel mai pur sens hedonist epicurian).
Am conspectat doua categorii majore, carora le-am criticat sumar argumentele. Exista cale de mijloc intre mondializare si traditionalism, intre goana nebuna dupa share, like, tweet me si adapostirea rizibila in debaraua cu scule si cu carti vechi de la Globus si Meridiane (am simplificat, imi cer iertare)? Cred ca solutia este cea pe care deja au ales-o, nu foarte programatic, afinii lui Maca, culmea, de pe pozitiile beligerante ale traditionalismului/mondializarii: nihilismul in lectură lebowskiană, altoit cu experienta balconului-locuinta, cu reinventarea - prin decupare si retus - a culturii muzicale, literare, cinematografice. Voi reveni la asta intr-o postare speciala. Scriind pasajul asta, m-am hotarat sa-i propun lui Maca sa facem impreuna un dictionar de termeni specifici. Nu vrem sa mondializam macarisma, ci sa fim bine intelesi. Pa-sa-rea!
No comments:
Post a Comment