Inca o piesa din puzzle - Pomana!

Blogul asta, fratilor, nu e o schita oarecare. De regula, iti imaginezi un produs, il schitezi, apoi duci la indeplinire coordonatele trecute in schita/proiect.
http://macamare.blogspot .com  e o schita bolnava. Are oarecare contururi de la inceput, dar nu iti poti imagina la ce se ajunge. Nici macar autorii nu o pot face. Azi adaugam o noua piesa a acestui puzzle: POMANA.
Pomana e om. Un om fain, daca imi este permis. Un spectator implicat, fara s-o recunoasca, in proiectul Maca. Ideea este ca fie si numai pentru iaurturile si kefirurile cu care ii suntem datori merita sa straluceasca in galeria Maca. Despre Pomana sunt multe de povestit, desi el nu povesteste niciodata despre el. Pai e perfect, ati putea spune, asa se construiesc legendele.
Din pacate, nu ii putem pomeni numele real, pentru ca lucreaza pentru niste organizatii secrete iar secretul, in grupul nostru, este cultivat cu pietate.
In alta ordine de idei, pentru ca l-am obligat sa vada Big Lebowski de atatea ori, ii facem surpriza de a-l alatura (si de data asta fara voia lui) castei preotesti a Dudeismului.

Mari preoti ai Dudeismului!

Iata ca am ajuns la o treapta superioara a existentei. Tocmai am fost acceptati ca membri ai castei rare a Dudeismului, atat eu, cat si Maca. Dupa zeci de vizionari ale Filmului, mii de aplicatii in viata ale vorbelor si faptelor Marilor Bowleri, iata ca eforturile noastre sunt rasplatite insutit. Putem oficia , de acum inainte, nunti si alte servicii religioase oricarui adept al Dudeismului. Maca! 

Traditionalism, mondializare, nihilism

Scriu aici pentru mine si pentru celalalt locatar al binomului Maca. No offence for the others - they should be grateful for being spectators.

1. Intervenea si intervine mai mereu discutia asta despre racordarea voita sau nu la ritmul dezvoltarii civilizatiei. Cu argumente de cele mai multe ori pertinente, mondializarea este atacata pentru fenomene/afectiuni precum proliferarea kitschului, absenta grilei de valori, pierderea culorii specifice (a "sufletului", intr-o lectura rasariteana, ca a noastra), aspectul de turma etc. Corolarul (nu foarte discutat in raport cu darzenia cu care sunt observate tarele mondializarii) ar fi acela ca avem nevoie de o strategie/miscare care sa aglutineze energiile si potentialitatile creative ale colectivitatii intr-un filon cu specificitate observabila, indexabila. In aceasta atmosfera rarefiata, lucrurile devin dificil chiar de imaginat, daramite de infaptuit. Posibilitati creative au doar cativa indivizi, restul turmei fiind adapostit de pericolele pe care le poate furniza ratiunea si derivatele ei. Unanimitatea in ceea ce priveste un set axiologic comun (al natiei, sa zicem, desi nu am vrut neaparat sa particularizez), nu cred ca poate depasi stadiul de deziderat. Exemplific prin cazul - banal si penibil, dar consonant - al "dezbaterii" in jurul identificarii brandului de tara al Romaniei. Sute de specialisti si vlastare superioare ale natiei au o multitudine de idei, din care, culmea, un ciurar sef nu ar avea cum sa extraga esenta pentru o imagine ferma si corespunzatoare a ceea ce ar avea de promovat/oferit tara asta. Tragand linie si simplificand, lamentarea dupa pierderea valorilor este pusa in derizoriu de imposibilitatea identificarii acestora. Genial aplica aici vorba populara ce-am avut si ce-am pierdut.

2. Sa luam acum tabara "mondialistilor", constienti sau nu de aceasta apartenenta. Ce avem? Cativa interesati de efectele benefice financiar ale mondializarii (afaceristi, politicieni, media figures), traditionalisti travestiti (care fac sarmale pentru emisiuni TV, imbracati in straie populare, dar cu PC-tablet-ul in fata) si... namceiface-isti,categoria cea mai larga. Toate ramurile astea umane aduna o grupare pestrita, greu de privit, grupare fara orizont identificabil, coloana vertebrala, scopuri comune. Iata expresia paradoxala a intoarcerii celei mai drastice la formele primare ale luptei pentru supravietuire, cu armele civilizatiei moderne. Un IT-ist de azi creeaza virusi pentru a putea oferi remedii costisitoare sistemelor pe care tocmai le-a distrus - ce strategie, ce lumina noua cade pe umbra vanatorului infometat de altadata! Avem, insa si o alta grupare ce intra in aceeasi tabara. Exemplare la care m-am gandit recent sunt ziaristii targurilor din tara, care, ori manati de foame, ori impulsionati de oportunitati inexistente, isi fac ziare online. Cu 3-4 vizite pe zi, ale lor, evident. Ce-i insufleteste in acest demers? Ce ratiuni are in spate initiativa asta creatoare intr-o dimensiune atat de populata ca cea a informarii online, ticsita de monstri media, de agentii de presa, iutuburi etc.? (Fac precizarea ca vad o mare diferenta intre un ziar online, a carui existenta este dictata de vizibilitate si audienta, si un blog, precum acesta in care ma produc, blog care a fost gandit egoist, in cel mai pur sens hedonist epicurian).

Am conspectat doua categorii majore, carora le-am criticat sumar argumentele. Exista cale de mijloc intre mondializare si traditionalism, intre goana nebuna dupa share, like, tweet me si adapostirea rizibila in debaraua cu scule si cu carti vechi de la Globus si Meridiane (am simplificat, imi cer iertare)? Cred ca solutia este cea pe care deja au ales-o, nu foarte programatic, afinii lui Maca, culmea, de pe pozitiile beligerante ale traditionalismului/mondializarii: nihilismul in lectură lebowskiană, altoit cu experienta balconului-locuinta, cu reinventarea - prin decupare si retus - a culturii muzicale, literare, cinematografice. Voi reveni la asta intr-o postare speciala. Scriind pasajul asta, m-am hotarat sa-i propun lui Maca sa facem impreuna un dictionar de termeni specifici. Nu vrem sa mondializam macarisma, ci sa fim bine intelesi. Pa-sa-rea!

Gladiatorul cu obraji asimetrici

Fara sa vreau sa transform chestia asta intr-un blog sportiv, nu pot sa ma abtin de la a comenta pe marginea interpretarilor prilejuite de meciul Romania-Luxemburg. Derulare tipica - joc inconsistent, no vision at all, compartimente confuze, pastise ale tacticilor de baza ale fotbalului modern, finalizari jenante si... gol al oaspetilor semiprofesionisti. Reactia site-ului sport.ro - pe masura (terminologie cuprinzand eternele  etichete "nationala second hand", "rusine", "catastrofa" etc.).  Dupa cele doua goluri ale lui Mutu, sport.ro se reinventeaza. Este folosita expresia "a face istorie", asta intr-un meci cu Luxemburgul, candidata, alaturi de Insulele Feroe si de Liechtenstein, la ultimul locuri din grupele calificarilor. Trecerea asta abrupta de la rolul asumat de chirurg in raport jurnalistic cu o echipa slaba la cea de absolutizare istorica a "performantei" sale nu e neaparat o instanta sportiva, ci o atitudine care face parte, in opinia mea, din zestrea genetica a natiei. Romanii nu cunosc notiunea de nuanta, nici familia de sens in care se inscriu echilibrul, ponderatia, prudenta, raceala critica, distantarea analitica. De aceea, imi imaginez ca in Romania, gladiatorul se poate intoarce acasa cu scuipat pe obrazul stang si cu petale de flori pe celalalt. Sau, aplicand pe exemplul de aseara, Sa va fie rusine! Felicitari!

.

Barcelona - inca o noapte!

(3-1, 1-2 in tur, goluri Messi (2), Xavi - Busquets (autogol))

Meci nebun, situatie pulsativa. Asteptarile erau uriase, normal, dupa ce anomalie de rezultat   s-a produs la Londra (2-1 pentru Arsenal, in tur). Wenger incercase sa faca figura de dur inaintea meciului, postand cateva insight-uri tactice in tableta sa gazduita de http://www.eurosport.com/. Acolo pretindea ca strategia sa nu are in centru un plan anti-Messi. Nici nu era nevoie, pentru ca pustiul asta extraordinar si-ar fi facut treaba oricum. Arsenal a aplicat cea mai proasta tactica posibila in fata Barcelonei (autobaza), tactica ce a dat roade doar in cazul norocos, stupid si ingrat al Interului lui Jose; nu a reusit sa paseze, ce sa mai spunem de faze de poarta; putin peste 30% posesie; niciunsut pe poarta sau macar la poarta; un singur gol, reusit printr-un barcelonist; un jucator eliminat pentru o faza stupida, e adevarat, dar eliminat pe drept cuvant. Dupa toate astea, Wenger clameaza ca arbitrul a viciat rezultatul. Doar atat a gasit de cuviinta sa cuvanteze. Pacat. Ma asteptam la mai multa substanta si eleganta din partea lui. Ca doar nu e de aceeasi teapa cu otreapa de Mourinho.
Chiar si fara apararea consacrata, Barcelona a dansat din nou pe Camp Nou, Messi a dat doua goluri (unul minunat, din nou) si a devenit cel mai bun marcator al Barcelonei in competitiile europene, smulgand ole-urile gigantilor Rivaldo si Ronaldo, tintuiti de uimire&respect in galeria eterna a Barcei.
Nu as fi indurat un moment stupid, asa cum ar fi fost vreun gol de doi lei al lui Arsenal, era mult prea nedrept. Cred ca dreptate este cuvantul de ordine pe care l-as alege pentru acest meci. S-a intamplat ceea ce era drept sa se intample.
Am senzatia ca, la fotbalul pe care il practica, Barcelona merita totul. De la inceput! Singurul motiv pentru care este bine ca nu ii este permis acest lux este acela ca ne ofera, absolut de fiecare data, motive sa ne bucuram si sa ne simtim si noi, putin, e adevarat, in pielea lor. Adica zei.

 VIDEO AICI

8 Martie!

Mi-e cam rau in dimineata asta, asa ca e foarte posibil ca ascutimea vorbelor sa aiba in asta un argument. Pentru toate (putinele) femeile care ma cunosc si care isi simt mandria ciufulita pentru ca nu le-am cumparat flori, bomboane, zambete s.a., am pregatit urmatorul martisor:

Stiu ca nu este nici o atitudine prea des intalnita si nici prea rara aceea de a contesta aplicabilitatea zilelor internationale sau national-traditionale. Cert este ca mie imi displac profund zilele astea. Incerc sa ma analizez putin si sa gasesc cateva argumente.
E o conditionare hilara si uniformizatoare faptul ca trebuie sa daruiesti, sa urezi, sa feliciti, sa saruti, sa ierti... intr-o anumita zi.
Stii? Pana atunci, Marele Zeu al Zilelor Internationale ii lasa pe pamanteni de izbeliste, fara carma si fara far care sa ii ghideze prin marea necesitatilor sentimentalo-materiale. Pana la ziua Z, zeul se ascunde, nu mai exista conceptul de merit pentru care e necesara o recompensa/atentie/cadou etc.
Odata ce ziua respectiva se instaleaza, constientizezi cu furie ca nu exista camarazi pentru tine. Toti se indreapta mecanic spre piata de flori, magazine de suveniruri, mall-uri si spre alte casierii ale zeului; corolarul: toate asteapta sa fie surprinse. Cred ca nu suport deloc/ma amuza in acelasi timp progresia asta: cu o atitudine parca nestiutoare, aparent neutra, in momentul 0 (adica pana la depunerea omagiului), cu o morga plina de surprindere si de placuta surpriza in momentul depunerii omagiului si, in final, fericit/fericita.
Pana la 8 Martie, spre exemplu, nu ai stiut ca esti femeie, ai nevoie de o zi pentru asta. Sau ai stiut dar, afectata de rutina zilnica, treaba, probleme, greutati, ai scapat cumva din vedere chestia asta. E-he, vine 8 Martie, intotdeaua se gaseste macar cineva (fie si omul tau) care sa te omagieze cumva si, te gandesti plina de recunostinta: "uite ca nu a uitat"!!  Ca sa-ti traduc, fata: tu insati legalizezi o anomalie imensa odata cu ziua asta stupida si cu gandul asta  idiot. El nu trebuie sa uite deloc ca tu esti ceea ce esti, trebuie sa se poarte ca si cand langa el e o tanti, nu sa aiba o singura zi din an pentru asta.
Ce colectie insalubra se aduna din metodele pe care le inventeaza barbatii in a le cadorisi pe gagici, formulele si ritualurile de predare-primire,  zambetele indelungi, false sau sincere (nici nu mai conteaza), cochetaria-in-plus pe care aproape fiecare dama si-o aloca de ziua ei.
A! Era sa uit. Este foarte util sa constati, din postura de inamic al zilei asteia, dispretul si agresivitatea cu care lumea te inconjoara: "Erai programat, pe 8 martie, sa duci flori si bomboane doamnelor si nu ai facut-o. Cum poti sa te suporti?!".
Nu prea e un subiect cu care sa ma mandresc, dar ma deranjeaza foarte mult. Trebuia sa il urc in insectar.

Reguli

Nu voi enumera aici toate regulile de utilizare a blogului de catre preacinstitii cititori. Totusi, creionarea catorva dintre ele este esentiala.

• nu sunt de discutat aspecte precum oportunitatea, nimerirea sau relevanta unor formule precum maca mare, norocolla, pa-sa-rea si, mai ales, ei ha. Ele reprezinta notele cele mai rafinate pe care le poate procura vietuirea alaturi de adeptii lui Maca;
• orice asemanare cu persoane reale, asemanare pe care autorii blogului vi-o pot trezi prin diverse comentarii, preferinte sau fotografii este pur intamplatoare;
• Maca se declara, din start, eliberat de orice contingenta cu stupidele legi autohtone sau de aiurea. A nu se face din atasamentul firesc al emulilor lui Maca fata de principiile acestuia un prilej birocratic de a-i inoportuna majestatea;
• cenzurati-va pornirile politice pe acest site, cu exceptia situatiei in care este cazul (postari tematice etc.). Politics sucks!

Cu siguranta mai putem identifica reguli, dar ne oprim aici, deocamdata. MACA!

DIFICULTATI

Numele acestui nou zeu al modernitatii, care reclama revenirea la radacina prin intermediul blogului, impune legalizarea cacofoniei in ceea ce priveste alaturarea numelui sau de alte cuvinte. Deci, aplaudati-l pe Maca , care a invins cacofonia, primul sau dusman.
In legatura cu al doilea sau dusman, setarile neprietenoase l-au facut pe Maca sa ezite asupra incercarii sale de a deveni blogger. Feed, like, trash suna cool in piesele hard-rock cu care e invatat, dar pentru a scrie ”scrisori” parca e prea mult. Oricum, se pare ca va trece usor peste tevatura asta.
Despre ce e blogul asta? Cu ce se indeletniceste Maca? Nu stie nici el prea bine. In repetatele sale divagatii despre nimic, mi-a strecurat cateva raspunsuri posibile: jurnal improbabil al unui anti-zeu caruia rigoarea nu i-a suras niciodata, schela pentru un roman sau o carte cu nuvele, loc de injurat neprietenii sau stupiditatile curente.
(Va marturisesc ca o sa mai revin cu posturi despre Maca. Voi scrie pe blog cumva apocrif, fara stiinta autorizatorului Doctrinei, asa ca veti avea parte de ceva dualism pe cinste. Voi insera scurte povestioare despre viata si non-convingerile lui Maca, despre care va asigur ca nu stiti nimic deocamdata).
Maca este, in dimineata asta, bine dispus. A devenit blogger.